Istoria megalomaniei | De ce să ne iubim ţara şi s-o apărăm!

Fără doar şi poate, Istoria megalomaniei, scrisă de mexicanul Pedro Arturo Aguirre, este lectură obligatorie pentru toată lumea. Atât pentru cei care hulesc ţara noastră, cât şi pentru cei care preferă să nu se implice deloc în societate şi să-i lase pe alţii să le decidă soarta.

Cartea, apărută la editura Nemira, prezintă modul extrem în care unii lideri au înţeles să conducă, la fel şi manierele lor megalomane. De la împăratul Nero la Napoleon, Hitler, Stalin, Kim Ir Sen, până la Ceauşescu, toţi au făcut popoare întregi să sufere.

Recunosc că am început cartea din curiozitate. La final, însă, am ajuns la concluzia că trebuie să ne iubim ţara, așa cum este. Și că noi, cei mai tineri, trebuie să mulţumim că trăim totuşi în această democraţie. Că nu trebuie să stăm indiferenţi la schimbări. Trebuie să ne implicăm şi să ne apărăm valorile, să învăţăm din istorie şi să nu o lăsăm să se repete.

”Poporul să mă iubească! Poporul să mi se închine. Poporul să fie oglinda în care mă văd în fiecare dimineață” – Nicolae Ceaușescu

Desigur că este loc şi de mai bine, România putea fi astăzi în rândul ţărilor cu adevărat dezvoltate şi demoratice.  Chiar dacă România este prezentată destul de rău în carte, având în vedere capitolul dedicat lui Ceauşescu, lecţia învăţată este aceasta: să nu rămânem indiferenţi şi să apărăm drepturile câştigate de înaintaşii noştri. Să fim vigilienţi şi să nu lăsăm ca sacrificiile strămoşilor noştri, anii grei de puşcărie şi sângele vărsat să fie degeaba.

Citate din carte:

”Ceaușescu a avut întotdeauna în minte chestiuni mult mai relevante decât acel fleac al bunăstării cetățeanului.”

”Mult mai ridicolă, mai dăunătoare și nefericită decât zborurile sale internaționale a fost obsesia lui Ceaușescu de a deține înțelepciunea absolută, și asta ținând cont că n-a terminat nici măcar școala primară.”

”Majoritatea campionilor contemporani ai cultului personalității au murit în patul lor, bucurându-se din plin de puterea lor; alții au sfârșit într-un comod exil, câțiva au fost asasinați și alți câțiva s-au sinucis. Cei mai puțini sunt cei executați după ce au fost răsturnați de la putere de o revoluție populară.”

”Ce-i drept, acești liderași care s-au jucat de-a zeii și care n-au șovăit niciodată să ia decizii greșite sau iresponsabile, ce i-au costat viața pe milioane dintre sărmanii lor supuși, erau foarte geloși pe militarii iluștri din jurul lor, cei care, de multe ori, au fost în stare să le apere spatele stăpânilor lor invidioși.”

”Stalin, un mare invidios, i-a epurat pe intelectualii comuniști care în trecut își bătuseră joc de el pentru că era necioplit și incult și, de asemenea, i-a eliminat pe militarii care dobândeau strălucire proprie ca strategi.”

”Mărturisesc că, dacă m-a împins ceva să studiez viețile acestor megalomani ridicoli, acel ceva a fost mania pe care mi-au trezit-o extravagantele lor excese narcisiste, săvârșite în timpul guvernărilor lor, cu scopul de a le preamări personalitățile: statuile din aur, picturile murale caraghioase, decorațiile absurde, poemele elogioase, fastul ridicol, grandilocvența, simbologia etc.”

”Dictatorii sunt lipsiți de simțul umorului, sunt ființe prea nesigure pentru a suporta anecdote și glume pe seama lor.”

Autor: Tudor Bălțat – colaborator The Dreamer

********

Fii colaborator The Dreamer!

Scrie un articol și trimite-l la adresa: [email protected]
* Se ia în considerare scrierea corectă și subiectul relevant pentru blog.

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.blog/