Oana Pellea | Observații din avion. Cum se schimbă oamenii în fața fricii
Ce bine-ar fi să zburăm toți, necontenit. ”Există două momente de adevăr în avion”, spune Oana Pellea în Jurnal 2003-2009. ”Decolarea și aterizarea. Îmi place să mă uit la oameni în avion. Toți vin importanți, îmbrăcați în social, în convențional. Pornesc motoarele, se leagă centurile și gata, pornim. E spectaculos cum toți, când avionul se desprinde de la sol, absolut toți suntem reduși la uman. Nu mai sunt importanți, nu mai contează funcția sau contul în bancă, nu mai contează culoarea sau nația.”
O fascinantă observație. Oana Pellea vorbește despre modul în care oamenii sunt aduși la esență. Despre cum, abia în momentele-limită din viața noastră, devenim cu adevărat umani. E suficientă o decolare pentru ca oamenii să uite de forme și material, să-și înalțe spiritul și să trăiască viața în profunzimea ei. Atunci conștientizăm cât de egali suntem toți.
”Când motoarele se ambalează înainte de decolare, cefele tuturora se încordează. Frica îi reduce pe toți la esență. Când se stinge becul care te anunță că pericolul a trecut și îți poți desface centura, automat toți revin la conversație și la ”fițe”. Totul se repetă identic la aterizare. În momente astea de adevăr, toți se roagă, fiecare în felul său. Toți se gândesc la cei pe care-i iubesc. Toți înțeleg că nimic, de fapt, nu e mai important – decât că ești în viață”, scrie Oana Pellea în Jurnal 2003-2009.
Și ce este viața, până la urmă? Ne mecanizăm mult prea ușor și uităm să răspundem la întrebări banale: cine suntem și ce vrem? Și poate, dacă am răspunde în fiecare zi, realitatea ar fi mai ușor de îndurat. Suferința ar avea un sens și ar înălța, necontenit.
”Uităm cu desăvârșire să simțim noi, să gândim noi. Nici nu mai știm de atâta informație care sunt gândurile noastre și care nu. Dacă ce simțim e adevărat sau nu. […] Căutăm, ca nebunii, totul în formă. În formele caselor, în forma teatrală, muzicală. Trăim după tipare formale. Ne îmbrăcăm ca Versace, arătăm ca Madonna, vorbim ca Tom Cruise, trăim în forma lui Tânăr și neliniștiți și murim foarte liniștiți și pierduți de noi, căci am adoptat alte formate și modele.”, spune Oana Pellea.
***
Jurnalul e o reamintire a faptului că, în ultimă instanță, nu suntem altceva decât oameni. Că întreaga lume, întreg adevărul și fericirea e în noi. Atât. Restul e deșertăciune și goană după vânt. Despre Jurnal 2003-2009 am scris aici.
*******
Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.
Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/
