Splendoarea vieții de Michael Kumpfmuller – despre ultimii și cei mai fericiți ani din viața lui Kafka

Splendoarea vieții de Michael Kumpfmuller (Ed. Univers, 2015) este relatarea ultimilor ani din viaţa scriitorului Franz Kafka și, implicit, povestea de dragoste dintre acesta și Dora Diamant. Romanul, premiat și tradus în peste douăzeci de țări, suplinește o lacună mult regretată în biografia și opera lui Kafka: treizeci și patru de scrisori și douăzeci de caiete de notițe confiscate de Gestapo de la Dora Diamant în 1933, în timpul unei percheziții.

Desigur, romanul poate fi privit și din alt unghi, nu doar acel biografic, căci este, în fond, o frumoasă poveste de dragoste care se petrece în anii de dinaintea Celui De-al Doilea Război Mondial. Când o cunoaște pe Dora, doctorului (Kafka) este deja foarte bolnav, însă dragostea pentru tânără pare să-l determine să-și dorească să trăiască.

”Dacă poți să mori de fericire, atunci cu siguranță mie trebuie să mi se întâmple asta, iar dacă poți rămâne în viață prin fericire, atunci voi rămâne în viață.”

Deși dragostea dintre cei doi crește într-un mod frumos, iar Kafka este fericit alături de Dora, opresiunile asupra evreilor exercitate de germani și lipsa banilor se dovedesc adevărate piedici în calea iubirii dintre cei doi. Despărțiți pentru o perioada scurtă de timp, cei doi își scriu regulat și ajung la concluzia că trebuie să locuiască împreună, lucru pe care îl și fac, într-o cameră de la periferia Berlinului. Lipsurile sunt multe, iar sănătatea lui este din ce în ce mai șubredă, însă de un lucru nu se poate spune că duce lipsă: dragostea Dorei.

”Dac-ar fi să-și povestească viața, ea ar nota doar amănunte, căci, i se pare ei, fericirea cea mai mare este compusă din lucruri mici, felul cum își înnoadă el șireturile, cum doarme, cum îi mângâie părul. Neîncetat își face de lucru în părul ei. I l-a pieptănat, i l-a spălat, un lucru pe cât de frumos, pe atât de straniu. Părul tău, spune el, miroase a fum și a sulf, a iarbă, uneori a mare. Îi spune că nu se va sătura niciodată de ea. Dacă într-o bună zi m-aș sătura, aș cădea mort la pământ, pe când așa sunt nemuritor.”

O poți, deci, privi ca pe o încercare de a afla mai multe despre Kafka (după ce i-ai parcurs măcar o parte dintre opere) sau doar ca pe o poveste de dragoste.

De menționat ar mai fi și perspectiva narativă care este și ea incredibil de interesată, un joc între narațiunea la persoana I (din perspectiva lui Kafka) care se împletește cu narațiunea la persoana a III-a, romanul fiind structurat în scurte fragmente.

Această recomandare de carte, frumoasă și provocatoare, a fost făcută de Andreea Chiuaru. Mai multe recenzii și articole despre cărți găsiți pe blogul ei.

PS: În acest an, Andreea le oferă cititorilor ei o recomandare de carte în fiecare zi. O șansă pe care nu poți s-o ratezi dacă te numeri printre iubitorii de carte. 🙂

Fii colaborator The Dreamer!

Scrie un articol și trimite-l la adresa: [email protected]
* Se ia în considerare scrierea corectă și subiectul relevant pentru blog.

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.blog/