skip to Main Content
Brâncuși, Autocaracterizare: Mă Cred Un Zeu și Nu Sunt Decât Un Măgar

Brâncuși, autocaracterizare: Mă cred un zeu și nu sunt decât un măgar

Nu-i plăcea să vorbească despre sine însuși, nici despre arta sa. Considera că operele sale nu au nevoie de nicio explicație și, probabil, nici el.

Și-a scos rădăcinile de acasă, din Gorj, și a umblat năuc pe tot globul, cum o spune chiar el. Astăzi, Brâncuși este o stare universală.

Se cunosc mai puține, însă, despre cum s-a autocaracterizat sculptorul român.

Brâncuși despre sine:

  • La Hobița, în Gorj, m-am născut, dar la Craiova pentru a doua oară.
  • Am fost trimis și eu de mic copil la pricopseală în lume. N-am pierdut legătura și nu mi-am scos rădăcinile pentru a umbla năuc pe tot globul. A profitat și arta mea și m-am salvat ca om.
  • Puteam avea bani, dacă mă îndeletniceam cu altceva. Dar am vrut să fac sculptură și tot pentru că am vrut eu, am ajuns la Paris. Mon jeu est a moi.
  • La Paris am dus-o greu la început. Uneori, mă țineam de ziduri ca să nu cad de foame. De boală. Îmi atârnasem deasupra patului pancare pe care scrisesem îmi scrisesem sfaturile ce mi le dădeam singur în clipele de îndoială.
  • Priveam îndelung sculpturi de-ale altora – din cei cu talente sigure – și pe ale mele. Ce mă supără?… Frumos cioplit, frumos dăruit, frumos lustruit, migălos și bine redate detaliile, nimic de zis. Da, dar nu-i viu. Parcă sunt fantome. Încremeniri!… Eu vreau să dau viață, mișcare, avânt, bucurie. Mă supără tot mai mult impresia de criptă, de funerar, pe care mi-o dădeau sculpturile acelea… Încet, încet, drumul s-a croit singur.
  • Merg pe drumul meu, un drum lung, care-mi va fi într-o zi retezat, nu știu când.
  • Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esențiale.
  • Am făcut și eu pași pe nisipul eternității.
  • După ce voi sfârși, mă vor sfâșia păsările de pradă.
  • Nu țin deloc să fiu un artist ca atâția alții.
  • Eu nu mă distrez. Îi distrez pe ceilalți.
  • Astfel coboară lumea cu câte un pas mai jos zi de zi și eu sunt în măsură să o spun căci eu vin de jos de tot.
  • Eu nu sunt nici sur-realist, nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiul ăsta. Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi.
  • Nu-mi place să vorbesc despre mine sau despre arta mea. Operele mele vorbesc singure și nu au nevoie de nicio explicație.
  • Uneori mă cred vreun zeu și nu sunt decât un măgar care rage.
  • Sunt regele care-și spurcă coroana, sunt Zeul care se sinucide, sunt sclavul care caută libertatea, rugându-se de Domnul să n-o găsească.

Fragmente extrase din volumul Așa grăit-a Brâncuși, alcătuit de Sorana Georgescu-Gorjan.

Text: Irina Vas

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.ro

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top