Învățare – Tara Westover | Recenzie

Învățare este una dintre cele mai renumite cărți apărute anul trecut și singura carte care, din punctul meu de vedere, intră în toate pliurile libertății umane.

Învățare este povestea adevărată a Tarei Westover, mezina unei familii de mormoni din Idaho, ce a crescut după normele stricte ale tatălui său. Cu șapte frați, un tată sever și o mamă supusă, Tara nu a fost dusă niciodată la medic sau la școală, neavând habar că dincolo de universul ei există o lume în care durerea fizică are remediu sau că există istorie, geografie, artă, spiritualitate. Stilul lor de viaţă extrem de izolat i-a privat de aproape toate serviciile sociale, de electricitate, şcoală, spital… etc.

Muncea intens și lua parte zilnic la pregătirile tatălui său pentru sfârșitul lumii, acestea fiind, de altfel, cam singurele preocupări ale familiei. Mama sa era moașă, la insistențele soțului, și producătoare de tincturi, ierburi și soluții-minune (singurele tratamente medicale ale familiei), iar tatăl său deținea un depozit de deșeuri, unde era ajutat la muncă de Tara și frații săi.

După primele accidente grave pe care care ea și frații ei le-au suferit în depozit, fără să fie tratați la spital, ci doar cu tincturile mamei, Tara Westover își dă seama, la o vârstă destul de fragedă, că ceva nu este în regulă cu stilul lor de viață.

Coșmarul cel mai mare al autoarei a început însă odată cu agresiunile fizice și psihice ale fratelui său, iar, contrar principiilor severe ale familiei, acest comportament era considerat firesc, în mentalitatea părinților vinovată fiind  însăși victima, ajungând ca, până la urmă, să socotească că fiica lor este posedată.

Pare incredibil, și vă las să descoperiți singuri ce a determinat-o și cum s-a petrecut, dar la vârsta de 16 ani Tara decide să plece de acasă, ia viața de la zero și descoperă pe cont propriu ÎNVĂȚAREA.

Cu toate că nu exista, nu era înregistrată şi nu avea certificat de naştere, Tara Westover se înscrie la școală (ajunge să își dea doctoratul în istorie la Cambridge) și experimentează nemijlocit adevărurile tulburătoare ale lumii. De pildă, habar nu avea ce înseamnă Holocaust, iar atunci când a întrebat despre acest subiect în timpul unui curs, profesorul și colegii de clasă au crezut că este vorba despre o glumă proastă. 

După eliberarea pe care a dobândit-o odată cu plecarea de acasă, urmează partea de deșert în care Tara suportă bărbătește relația cu o familie care nu mai mângâie, și învață să trăiască pe cont propriu din toate punctele de vedere.

Gustă pentru prima dată din literatură, descoperă cărți, autori, alți oameni decât cei din Idaho. Se descoperă pe ea însăși și găsește în interiorul ei o lume atât de vie, încât ajunge să se dezvăluie și să scrie Învățare, care a ajuns într-un timp foarte scurt în toate colțurile lumii.

În vreme ce este mai simplu să exprimi revolte și prejudecăți, Tara Westover dă dovadă, pentru a nu știu câta oară, de o forță extraordinară, scriindu-și povestea cu blândețe.

Nu am fost niciodată un elev strălucit. Am avut întotdeauna notele unui copil mediocru, m-am plictisit la aproape toate cursurile și nu am fost niciodată apreciată de profesori. Am fost marcată toată viața de un complex de inferioritate, fără să am curajul vreodată să privesc înăuntrul meu. Am lăsat notele să vorbească în locul meu, astfel am știut care îmi este locul. Și nu era printre cei buni. Rușinea era mai mare atunci când îmi auzeam numele rostit cu voce tare. Parcă atunci inferioritatea se amplifica și neînsemnătatea ființei mele era mai mare.

Uitându-mă acum în trecutul meu, mă întreb cum am ajuns să citesc Învățare, să iubesc lectura și să îmi găsesc un sens în asta. Și cred că tocmai despre asta vorbește Tara Westover în cartea sa: indiferent cine ai fost, unde locuiești, de unde provii și cine este familia ta, forța pe care o ai în tine, descoperită și cultivată, te poate duce pe cele mai înalte culmi ale existenței umane. Fără măcar o singură excepție!

Eu mi-am descoperit forța când am ales să fiu singură la cârma vieții mele, să mă accept cu limitele și capacitățile mele. Atunci când, fără prejudecăți, am ales că vreau să descopăr Î-N-V-Ă-Ț-A-R-E-A. 

Citind Învățare am realizat că la granița dintre ignoranță și erudiție stă libertatea mea. 

Am ales să fiu liberă.

Text: Ioana PIETRAR

Foto: Ioana PIETRAR