Stilurile de atașament – Amir Levine&Rachel Heller | Recenzie

Am citit cartea într-un moment în care căutam explicații pentru comportamentul celuilalt. Mă măcinau comportamentele și reacțiile pentru că nu le înțelegeam și nu se integrau nicicum în ideea mea de relație.

Citind-o s-a făcut lumina. Mi-a dat acele repere/reguli/explicații de care aveam nevoie ca să inteleg. Să inteleg de ce uneori transmitem mesaje contradictorii, de ce unii caută partenerul ideal și compara mereu persoanele pe care le întâlnesc cu acel prototip perfect, de ce unii fug atunci când „este mai bine” ( folosind strategii de dezactivare = comportamente sau gânduri ce au ca scop subminarea intimității ). Să înteleg confuzia dintre autosuficienta și independența și sa înteleg că „dacă puteți să vă înțelegeți cu oricine, nu înseamna ca sunteți și obligați să faceti acest lucru” (pag.149).

Să înteleg că „relațiile nu trebuie lăsate la voia întâmplării”, că nu „toți indivizii au aceași disponibilitate pentru intimitate (…) oamenii au capacitați foarte diferite de implicare într-o relație intimă”, că „stilurile de atașament dizarmonice pot aduce multa nefericire în căsnicie, chiar și în cazul cuplurilor care se iubesc foarte mult” și că „într-un parteneriat autentic ambii parteneri considera că bunăstarea emoțională a celuilalt este responsabilitatea lor”, iar „o relație, din perspectiva atașamentului, trebuie să vă ajute să vă simțiți mai încrezători și să vă aduca liniște interioară. În caz contrar, acest lucru trebuie să constituie un avertisment!” ( pag 260-264)

Stilul de atașament explică foarte mult din comportamentele noastre în relațiile apropiate. Pentru a stabili ce stil de atașament avem urmărim doua dimensiuni: I. Nevoia de apropiere/ Evitarea apropierii și II. Anxietatea resimțită în legătura cu iubirea și cu atenția partenerului.

Altfel spus, sunt oameni care au o nevoie puternică de intimitate și apropiere căutând asta în relații și sunt oameni care se simt inconfortabil cu un grad mare de apropiere, iar ei evită intimitatea.

Pe de alta parte unii suntem anxioși când și dacă partenerul nu este aproape, nu ne acorda atenția dorita și nu gravitează în jurul relației, iar alții avem o nevoie mai mare de independența si nu simțițim anxietate dacă nu ne este confirmată iubirea constant.

Așa că împărțim 4 stiluri de atașament: 1. securizant ( evitare și anxietate scăzute ), 2. anxios ( evitare scăzută și anxietate crescută ). 3. evitant ( evitare crescută și anxietate scăzută ) și 4. anxios-evitant ( evitare și anxietate crescute ).

Mulți dintre noi trecem prin relații ce ne provoacă suferința și neîncredere. Uneori credem ca nevoile noastre nu sunt normale, iar faptul că „nu putem înțelege de ce celălalt se comporta/reacționează așa” ne provoacă multa confuziei.

Trebuie să înțelegem că oamenii au nevoi diferite și își manifestă diferit iubirea. Și trebuie să descoperim care sunt nevoile pe care am dori să le aibă partenerul nostru și cum am dori să răspundă el nevoilor noastre.

Text: Gabriela Culda

Foto: Gabriela Culda

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.ro