skip to Main Content
Nichita Stănescu. Mesaj Către Tânăra Generație

Nichita Stănescu. Mesaj către tânăra generație

Tânăra generație. La asta s-a gândit Nichita Stănescu în ultimii ani ai vieții sale. Printre versurile ultimilor ani se regăsește o poezie dedicată noii generații, numită sugestiv Către tânăra generație.

Nichita scria:

Nici o diferență nu este
între inima mea și inima ta
nici o diferență nu este
între ochiul meu și ochiul tău

Nu-i așa că la mine e toamnă
și că la tine e primăvară
nu-i așa, nu-i așa, nu-i așa?

Nici o diferență nu este
între cel ce moare
și cel care se naște!

Ah, voi scumpilor,
ocoliți dacă puteți durerea
înlocuiți-o, dacă puteți
cu mirarea

Vă zic: dacă puteți
chiar cu mirarea!
Mirarea.

Nichita Stănescu, despre mirare

Poetul spunea că mirările, cele la care îi îndrumă pe cei tineri, sunt adevărate bucurii. Un exemplu de mirare a lui Nichita se regăsește în convorbirile sale cu Constantin Vișan, când Nichita Stănescu a spus:

O mirare profundă pe care am avut-o din experiență proprie, atât de lectură cât și de cercetare a limbii vii. O mirare este o adevărată bucurie. Adică a putea auzi limba vie, ca și cum n-ai fi de față, este o bucurie nemaipomenită. Parcă ai auzi un cântec. Lasă că-i foarte frumoasă limba română, neobișnuit de frumoasă și neobișnuit de veșnic nouă și de proaspătă, dar am constatat că limbajul cult se învechește cu o viteză uluitoare, pe când limbajul din poeziile populare are o perenitate cu mult sporită. Sigur că și limba creației folclorice are un procentaj de învechire față de limba cea mai nouă, dar nici limba cea mai nouă nu este sigur că este cea mai nouă, ea având uneori alunecări în argou sau în cuvinte pe care ulterior trunchiul limbii nu le primește.

Notă autobiografică

S-a născut la Ploiești, la 31 martie 1933, dintr-un țăran român venit la oraș și dintr-o rusoaică stabilă la Ploiești cu prilejul mutării sediului rafinăriilor de petrol de la Constanța.

A rămas repetent în clasa întâi primară fiindu-i deosebit de greu să-și imagineze că vorba vorbită și cuvântul cuvântat există și că ar putea fi scrise. Mai târziu, după diferite eforturi fizice provenite din plăcerea sportului, s-a mirat brusc remarcând că are un trup și din această pricină, părăsind calea dreaptă a științei, s-a apucat cu râvnă, în fine, alfabetizat fiind, să scrie versuri sau mai degrabă un fel de versuri, sau mai degrabă un fel de texte cu un caracter subiectiv.

[…] Temperament contradictoriu și paradoxal, el este, așa cum au remarcat prietenii săi, profund influențabil în zonele exterioare și convenționale, ca orice om civilizat, și înlăuntrul spiritului său, dacă-l putem numi spirit, îndărătnic pe ce a cunoscut de unul singur, și original ca un barbar.

Aparența lenei în acțiunea fizică este numai o aparență. Se gândește obsesiv zile și nopți la o singură viziune, iar când scrie sau mai degrabă o dictează dă iluzia improvizației.

Mirat și uluit de ideea că există timp, vede în orice ceas, în orice orologiu, în orice clepsidră, forma unui posibil sicriu.

Nu-i place să călătorească, deși a călătorit, nu iubește lucrurile de care, atunci când le posedă, se desparte repede, cu o bucurie ironică.

O oră pe an este extrem de mulțumit de propria sa muncă. Tot o oră pe an este nemulțumit de propria sa muncă, iar în rest muncește pur și simplu.

***

Informațiile sunt extrase din Nichita Stănescu – Album memorial, publicat de editura Viața Românească, în anul 1984. Poate fi comandat aici.

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.blog/

0 comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top