De ce nu, de ce da? | Decide tu însuți cine vrei să fii
Trăim în epoca identității furate. Suntem într-o continuă căutare de noi înșine, de cine suntem cu adevărat. Șovăim când trebuie să vorbim despre noi, căutăm încuviințări în lucrurile pe care le facem. Uităm că, înafară de noi înșine, nimeni nu ne poate ajuta. Chiar nimeni.
E necesar ca tu să știi cine ești, dacă ești pește sau cal, și că tu însuți alegi ceea ce ești, și nu altcineva, scrie Silvano Fausti. În cartea sa Prilej sau Ispită, Silvano Fausti dedică un capitol nevoii omului de a-și descoperi identitatea. Singur. Arătând cât de puțin înfricoșătoare este acestă singurătate de care toți fugim.
Capitolul începe cu o povestioară, citată din Anthony de Mello:
– Jaime, spune tatăl, bătând în ușa fiului, trezește-te!
– Nu vreau să mă trezesc, tati, răspunde Jaime.
Tatăl strigă și mai tare:
– Jaime, trebuie să mergi la școală.
– Nu vreau să merg la școală, răspunde fiul.
– Și de ce nu vrei?, îl întreabă tatăl.
– Din trei motive. În primul rând, e plictiseală. În al doilea rând, băieții își bat joc de mine. Iar în al treilea rând, eu urăsc școala.
Tatăl îi răspunde:
– Bine, acum îți voi spune trei motive pentru care trebuie să mergi la școală: primul, pentru că e datoria ta; al doilea, pentru că ai 45 de ani; iar al patrulea, pentru că tu ești directorul școlii.
Silvano Fausti scrie:
E important ca încă de tânăr să decizi starea de viață și profesiunea ta. […] Cu trecerea anilor, alegerile devin tot mai greu de făcut, până la a deveni imposibile: nu poți să urci într-o navă deja îndepărtată de port, chiar dacă e cea care merge acolo unde vrei tu să mergi. E important ca alegerile să fie ale tale, decise de tine și potrivite ție. Altfel, le vei trăi cu nemulțumire, chiar dacă sunt legitime. Vei ajunge la 45 de ani fără chef de a merge la școală. Vei fi nemulțumit ca o poamă acră, frustrat ca un șchiop care se încăpățânează să joace fotbal.
E necesar ca tu să știi cine ești, dacă ești pește sau cal, și că tu însuți alegi ceea ce ești, și nu altcineva. Fii tempestiv. Nu te decide nici prea repede, nici prea târziu: nu culege strugurii când sunt prea acri, nici când sunt deja putrezi.
***
Omul în căutarea sensului vieții, scrisă de Viktor Frankl, fondatorul logoterapiei, este cartea pe care o recomand atunci când vine vorba despre găsirea unui sens/obiectiv în viață. Despre acest subiect am scris în urmă cu puțin timp și poate fi citit aici.
*******
Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.
Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/
