skip to Main Content
Menu
De Ce Porcul De Crăciun Poartă întotdeauna Numele De Ghiță?

De ce porcul de crăciun poartă întotdeauna numele de Ghiță?

Nimeni nu știe de ce, porcul – mai ales cel de Crăciun – a fost botezat Ghiță, deși ziua în care el este sacrificat prin tradiție este cea de Sfântul Ignat.

Un apelativ hipocoristic, o personificare tandră, pentru un animal care urmează să fie înjunghiat, incendiat, tranșat și apoi mâncat.

Da, Ghiță trebuie ucis, iar moartea lui tragică urmează să fie transformată într-un motiv de bucurie. Da, suntem niște carnivori, nemiloși, atunci când vine de mâncare.

Desigur, ne atașăm de animalele care nu sunt comestibile, cum ar fi câinele sau pisica, în vreme ce, nu avem niciun fel de milă față de animalele care prezintă un minim potențial gastronomic. Nu există niciunde vreo asociație de apărare a purceilor, a mieilor, a vițeilor sau a puilor. Stomacul nostru este mai presus de rațiune și simțăminte. Și pe altarul acestor instincte, pică și bietul Ghiță, neplâns de nimeni.

Vasilică, alături de Ghiță

Dar alături de Ghiță, la Revelion se ițește și căpșorul nevinovat la suavului Vasilică, mielul care încă este prea mic pentru a fi omorât și consumat, așa că deocamdată îl arătăm la enoriași, cu sorcova. Mângâie creștetul lui Vasilică și-ți va merge bine tot anul! Poate ție, că el mai are de trăit doar câteva luni! Mielul Vasilică! De ce Vasilică, pentru că e Sfântul Vasile! Și chiar dacă pare o impietate ca să-l comparăm pe acest sfânt cu oaie, totuși, blajinătatea acestui mieluț, mai estompează ceva din damful cvasi – blasfemiant al numelui.

Desigur, îi vine rândul și lui Vasilică, în preajma Paștelui, când, asemeni lui Ghiță, la Crăciun, va avea o soartă similară, minus incendierea!

Suntem ceea ce mâncăm

Așa suntem noi, oamenii…tandri cu tot ceea ce ne înconjoară, până în momentul în care obiectul umanismului nostru poate fi transformat în mâncare. Atunci, nimic nu mai contează! Guițăturile disperate ale lui Ghiță și behăiturile agonice ale lui Vasilică sunt pentru urechile noastre o muzică, numai bună de alinat stomacul!

Da, da…Dar oare cine spunea că suntem ceea ce mâncăm?

Text: Felician POP

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top