skip to Main Content
Menu
De Ce România N-are Nevoie De Fonduri Europene Pentru A Progresa?

De ce România n-are nevoie de fonduri europene pentru a progresa?

Societatea românească nu are nevoie de fonduri europene, a fost afirmația care mi-a atras atenția într-o discuție ce avea loc lângă mine, în timp ce mă aflam în Ucraina cu un grup de prieteni și cunoscuți.

România nu are nevoie de bani

Relatarea îi aparține unui scriitor sătmărean, Felician Pop, ce discuta cu alte persoane din grup despre bun-simț, maniere… etc. N-am înțeles legătura dintre fondurile europene și cele înșirate mai sus, înă explicația n-a întârziat să apară. A continuat să le spună celorlalți despre cum România nu are nevoie de bani, nici de fonduri europene pentru a fi cu 20 de ani în față, ci numai de educație. Atât.

Parcă a fost o revelație! M-a pus profund pe gânduri și de atunci m-am gândit în fiecare zi la acea afirmație și la cât de simplu este totul, de fapt.

La două zile după ce ne-am întors în România am fost pusă față-n față cu o situație specifică, pe care o voi relata foarte pe scurt.

Am fost abordată nepoliticos de o persoană, pe un subiect care îi era paralel și cu care nu avea nicio legătură, însă mă viza direct pe mine. Răspunsul impulsiv ar fi fost: ”Dar ce treabă ai tu?”. Mi-am amintit, însă, brusc de acea discuție din Ucraina și i-am răspuns: ”Sigur. Se rezolvă!”.

Lucrurile s-au liniștit în câteva secunde, discuția nu a degenerat, iar eu am simțit că am contribuit la evoluția României și că, pentru câteva clipe, am dus-o cu 20 de ani în față, fără să mă coste absolut nimic.

Sentimentul a fost unul atât de măreț!

Suntem datori să învățăm și să educăm mai departe

Poate despre asta este vorba. Să conștientizăm că suntem datori să învățăm și să educăm mai departe. Să conștientizăm responsabilitatea enormă pe care o avem fiecare dintre noi, aceea de a lăsa ceva în urma noastră, înafara bunurilor materiale.

Să lăsăm urmașilor noștri averi culturale, intelectuale, spirituale. Ceva mai suprem, esențial.

Noi suntem viitorul, o spune generația mea de câte ori este pusă pe fapte mari.

Da, dar noi suntem viitorul și atunci când răspundem cu violență, când întârziem la o întâlnire, când alegem calea ușoară, când fumăm și mestecăm gumă pe stradă, când nu mulțumim, când nu salutăm… etc.

Absolut fiecare faptă făcută acum, astăzi = noi suntem viitorul!

Nu-i așa că e aproape înfiorătoare o astfel de responsabilitate?

Text: Ioana Pietrar

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top