skip to Main Content
Despre Singurătatea Unui Colind

Despre singurătatea unui colind

Mai mereu între meșteșugari și artiști a existat o frontieră extrem de volatilă și de multe ori, arbitrariul, conjunctura sau modele și modelele au împins granița aceasta, când încoace, când încolo.

În vremi haotice și agonice, ca și cele pe care le trăim acum, dihotomia asta se topește într-o magmă bizară, din care impostorii din orice tagmă ies la atac la baionetă.

Hemoragia de colinde

Da, acum avem o hemoragie de colinde! De la rockeri până la maneliști, toți susură cântecele confortabile despre nașterea Pruncului Isus. Printre icnete și gâfâieli, printre lălăituri și triluri, guriștii noștri cerșesc un like, asta așa, pentru palmares.

Văd colindători cocoțați pe dealuri înzăpezite și pustii, colindând de zor. Nu se știe pentru cine, din moment ce, înafară de ei și încă vreo două – trei ciori speriate, pe acolo nu este nici țipenie!

Orice om normal la cap știe că prin satele noastre, cetele colindau pe la casele gospodarilor și nu ca nebunii, prin locuri pustii!

Și apoi, vă rog să aveți nițică răbdare și să-i ascultați! Cum bâzâie din vârful buzelor niște colinde, neapărat ”tradiționale”, fără nicio expresie, de parcă ar juca într-o piesă de Eugen Ionescu! Ca figuranți, bineînțeles!

Miracolul Nașterii

Trăirea adâncă este departe de grupurile acestea sordide, miracolul Nașterii nu se poate întrupa între indivizii ăștia care, cum Dumnezeu să transmită un fior, din moment ce ei, înafara unui fior de frig – mă rog, după atâtea repetiții! – nu simt absolut nimic? E un simplu exercițiu mecanic, o emisie vocală monotonă, ceva între bocet după un mort neregretat de nimeni și o doină despre un haiduc inexistent.

Cui folosesc tânguielile acestea scămoase, nu pot să-mi dau seama!

Mă uit în schimb, la decorul hibernal în care s-a scufundat ceata de colindători de ocazie: dealuri stinghere cu păduri defrișate și brusc mă cuprinde un sentiment de zădărnicie, de deșertăciune, născut din sumbra armonie dintre goliciunea peisajului și pustiul sufletesc…

Text: Felician POP

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top