Plânsul lui Nietzsche – Irvin D. Yalom | Recenzie

Nu-mi prea scapă nimic de la Irvin D. Yalom în ultima vreme. M-a cucerit cu Soluția Schopenhauer și după ce am auzit de Plânsul lui Nietzsche, am decis să o cumpăr, fără să stau pe gânduri.

Romanul trebuie citit din patru motive:

• Ajungi să-i cunoști îndeaproape pe unii dintre cei mai influenți și faini oameni ai tuturor timpurilor.
• Firul narațiunii este clar și captivant.
• Ai acces la cele mai intime încăperi din viețile unor oameni precum: Freud, Nietzsche, Breuer… etc.
• Ai trimiteri la alte cărți bune. (După ce am terminat romanul, mi-am cumpărat Așa grăit-a Zarathustra, scrisă de Nietzsche)

Apărut la editura Humanitas, în traducerea Luanei Schidu, Plânsul lui Nietzsche este un roman de genul ”cum ar fi fost dacă…”. Mai exact, cum ar fi fost dacă Josef Breuer, părintele psihanalizei, l-ar fi întâlnit pe filosoful german Friedrich Nietzsche.

Întâlnirea a fost totuși pe punctul de a se concretiza, însă Nietzsche a refuzat să-l vadă pe medic. Altfel, ar fi schimbat cursul istoriei.

Personajele au existat cu adevărat

Cu toate că romanul este ficțiune, aproape în totalitate, personajele și comportamentele acestora au existat cu adevărat, lucru pe care îl relatează autorul cărții:

Prezentarea vieții personajelor principale se bazează pe fapte, și comportamentele principale ale acestui roman. Toate existau, din punct de vedere istoric, în 1882.

Nietzsche, bolnav de disperare

Povestirea începe cu un bilet impertinent primit de Josef Breuer de la Lou Salome, psihanalistă și presupusă amantă a lui Nietzsche, în care îi cere medicului Breuer o întâlnire de urgență.

Cei doi se întâlnesc, așadar, pentru prima dată, la o cafenea, pentru a discuta despre starea precară în care se află filosoful Friedrich Nietzche.

Fără o introducere cuprinzătoare, Lou Salome îi cere renumitului medic vienez să-l trateze pe Nietzsche de disperare, inducându-i ideea că una dintre cele mai luminate minți ale lumii se află în mâinile sale.

Fiind în fața unei situații absurde, și a unui diagnostic la fel de absurd, Breuer refuză, în prima fază, însă spiritul convingător și frumusețea tinerei îl fac totuși să accepte provocarea.

Odată cu acceptul lui Josef Breuer de a-l trata pe Nietzsche de disperare, povestea începe cu adevărat. Cititorul are acces la o cantitate uriașă de informații despre psihologie, filosofie, trăsături ale unor oameni excepționali, și descoperă o întâlnire care a fost pe punctul de a se concretiza și ar fi putut schimba cursul istoriei.

În fine, pe lângă narațiunea cu adevărat captivantă, pe care merită s-o afli parcurgând fiecare rând din roman, în carte descoperi oameni precum:

Sigmund Freud (6 mai 1856 – 23 septembrie 1939)

Despre Freud auzisem până acum, însă după ce am citit Plânsul lui Nietzsche, a devenit unul dintre oamenii mei preferați ce au existat vreodată.

A fost medic neuropsihiatru și fondator al școlii psihologice de psihanaliză, fiind considerat părintele psihanalizei. Lucrările sale introduc noțiuni precum: inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.

Friedrich Nietzsche (15 octombrie 1844 – 25 august 1890)

Nu mi-a captat atenția la fel de mult ca Freud, cu toate că este personajul principal, însă apreciez inteligența formidabilă pe care a avut-o. Motiv pentru care am și cumpărat deja una dintre cărțile sale.

Nietzsche este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea.

Josef Breuer (15 ianuarie 1842 – 20 iunie 1925)

Breuer mi-a lăsat cam aceași senzație ca Freud. Un om inteligent, devotat, bun, carismatic.

Josef Breuer a fost renumit medic și neurofiziolog, cel ce a pus bazele psihanalizei, care a fost ulterior dezvoltată de Sigmund Freud, ucenicul său. (Cumva cei doi s-au completat foarte bine, nu doar din punct de vedere profesional, Freud având o influență puternică asupra soției lui Breuer, și nu numai. Dar despre acest lucru veți afla în carte.)

Lou Andreas-Salome (12 februarie 1861 – 5 ianuarie 1937)

Mi-a părut nesuferită la început, dar ulterior mi-am dat seama că este doar invidia pe care noi, femeile, o avem uneori față de alte femei, mai curajoase sau inteligente decât noi. Astfel, într-un final, am ajuns s-o admir pe Salome din mai multe puncte de vedere.

Lou Salome a fost psihanalistă și autoare cu mari capacități intelectuale. A fost renumită și datorită relațiilor pe care le-a avut cu oameni precum: Nietzsche, Wagner, Freud și Rilke.

Text: Ioana Pietrar

Foto: Ioana Pietrar

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.ro