skip to Main Content
Menu
Cum Se Descria Lucian Blaga Pe El însuși | Autobiografia Formidabilă A Poetului

Cum se descria Lucian Blaga pe el însuși | Autobiografia formidabilă a poetului

Hronicul și cântecul vârstelor e o poveste. O viață de om. Viața poetului metafizic Lucian Blaga. O carte scrisă și asumată de el însuși. Un om cu puternice trăiri lăuntrice, dar cu o viață materială simplă și suficientă.

Cartea te pune față-n față cu Lucian Blaga. Te trece de zidurile paginilor și te primește ospitalier în viața sa. E ca și cum te-ar lua de mână, te-ar duce-n copilărie, în tinerețe, în momentele cele mai importante ale vieții sale. Și tu, ca un spectator, te trezești nerăbdător în fiecare dimineață și-l iei pe Blaga de mână, pentru a vă continua drumul în poveste.

Lucian Blaga nu a fost un geniu. Nici pe departe. Însă, a iubit lectura, a fost autodidact, pasionat și disciplinat. Patru caracteristici care de la vârsta de 13 ani, atunci când tatăl său a murit, i-au stat la căpătâi întreaga viață. Și l-au transformat în omul despre care astăzi continuăm să vorbim.

N-a visat niciodată ca va fi poet, cu toate că, încă din copilărie, a avut o puternică sensibilitate față de lumea înconjurătoare. A fost întotdeauna fidel față de descoperirile sale lăuntrice, purtând această fidelitate undeva în colțul inimii sale, indiferent de împrejurări. Și fidelitatea l-a răsplătit atunci când, la puțin timp după împlinirea vârstei de 20 de ani, avea ca numele său să fie răsunător în întreaga țară. Poemele luminii au înflorit.

Și-a trăit viața cu răbdare. Nu a grăbit niciun moment. Și această răbdare i-a îngăduit, până la urmă, o viață liniștită și împlinită. S-a dedicat cărților încă din copilărie, ajungând la un moment dat să-și vândă propriile haine pentru a-și putea cumpăra cărți filozofice: Corespondența lui Spinoza, Lumea ca voință și reprezentare a lui Schopenhauer, Prolegomenele lui Kant, Enimgmele lumii a lui Haeckel și Criticile.

Primii ani de școală i-a făcut la Sebeș, continuând liceul la Brașov, acolo unde l-a cunoscut pe Aurel Vlaicu, cel care avea să-i fie lui Blaga om de nădejde chiar și după mulți ani. La sfârșitul liceului, din cauza zbuciumului vremurilor, a războiului, Blaga a fost nevoit să-și continue studiile la Sibiu, unde a studiat teologia. În sufletul său, însă, nu s-a despărțit de filozofie niciodată. Frecventa rar facultatea, preferând să studieze singur, acasă, ceea ce îi plăcea. Lucian Blaga a fost autodidact.

Așa cum, mai degrabă sau mai târziu, lucrurile ies la iveală, într-un final, șirul vieții sale se îndreaptă către Viena. Acolo înflorește dragostea sa față de ”ghiocelul negru”, Cornelia, prima și ultima dragoste a poetului. Tot acolo, studiază filozofia și biologia, ajungând astfel doctor în filozofie.

Am terminat de citit Hronicul și cântecul vârstelor și mă tot întreb de ce nu e lectură obligatorie pentru liceeni. Cât de ușor ar digera Poemele luminini, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, știind că Blaga era aproape de-o vârstă cu ei când a înșirat acele versuri pe hârtie?! Și cu cât drag le-ar învăța, cunoscând istoria lor.

Cartea are conotații specifice pentru fiecare dintre noi. Fiecăruia are ceva să-i spună. E o carte încurajatoare, veselă, educativă, intimă…

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.blog/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top