skip to Main Content
Sculptând în Timp, Cu Andrei Tarkovski

Sculptând în timp, cu Andrei Tarkovski

E ușor să-l îndrăgești pe Tarkovski. Este un om cu o extraordinară spiritualitate și umanitate. Două dintre calitățile sale esențiale, pe care le-a pus în slujba artei și a oamenilor. Sculptând în timp a fost scrisă în mulți ani, făcând ca jurnalul, cum îi spune autorul, să cuprindă bucăți și trăiri dintr-o viață de om. Un lucru fascinant și un privilegiu pentru cei cărora această carte le trece prin mâini.

Originar din Rusia, Andrei Tarkovski a introdus revelația și visarea în cinematografie. Ingmar Bergman l-a numit pe acesta inventatorul noului limbaj cinematografic, ce surprinde ”viața ca vis”. Cu multă delicatețe în simțiri, Tarkovski a reușit să transpună în filmele sale esența vieții. Generând, astfel, în oameni acele trăirile care ne leagă și ne fac egali: dorul de copilărie, de absolut, de apartenență.

 

La prima vedere, Sculptând în timp este o carte absolut pentru cinefili. Trecând peste faptul că este scrisă de un regizor și că abordează destul de mult tema cinematografiei, această carte se adresează tuturor, nemărginit. E despre viață în sine. O carte care îndeamnă omul la umanitate, universalitate și iubire.

”Iubește-te pe tine însuți așa încât să respecți în tine acel principiu divin, individual, care nu te lasă să te ocupi numai de propriile interese personale, egoiste, interesate, ci te îndeamnă să oferi celuilalt, nu făcând judecăți de valoare și filosofând, ci iubindu-l”, scrie Tarkovski.

Sculptând în timp este un ghid al omului în căutarea înțelegerii sale proprii și a modului în care funcționează societatea, în mod realist:

”Sub pretextul că ”noi” toți împreună, adică omenirea, creăm o civilizație, fugim în permanență de propria responsabilitate, punând, fără să ne dăm seama, responsabilitatea pentru ce se întâmplă în lume pe umerii celorlalți. Pornind de la această premisă se dezvoltă un conflict tot mai lipsit de speranță între individ și societate, se înalță zidul care îl izolează pe individ de omenire”, mai scrie Tarkovski.

Așadar, o carte care încearcă să trezească în om un individualism realist, responsabil și, totodată, altruist. O carte extrem de consistentă. O recomand cel mai mult pentru modestia și umanitatea cu care a fost scrisă.

***

Citate din carte:

  • Poezia reprezintă concepția despre lume, caracterul special al atitudinii față de realitate.
  • Am fi devenit de mult îngeri, dacă am fi fost capabili să ne însușim experiența artei și să o schimbăm în funcție de idealurile morale exprimate în creație.
  • Timpul este o stare. Este flacăra în care trăiește salamandra sufletului omenesc.
  • Omul este înzestrat cu o memorie care seamănă în el sentimentul nemulțumirii. Ea ne face vulnerabili și susceptibili în fața suferinței.
  • Omul, cu mai multă sau mai puțină delicatețe, face întotdeauna diferența dintre adevăr și minciună, sinceritate și falsitate, naturalețe și manierism în comportament.
  • Fiecare om e înclinat să considere lumea așa cum o vede și o percepe el. Dar, vai, ea este diferită!
  • Oare totul se supune logicii, totul poate fi împărțit în elemente și calculat?
  • Oamenii nu sunt singuri, aruncați într-un univers părăsit, […] fiecare om, prin soarta lui, realizează legătura cu soarta universală a omenirii, dacă vreți…

***

Utile:

Apariție: Editura Nemira, anul 2015

Traducere: Raluca Rădulescu

Poate fi cumpărată aici:

Foto: The Dreamer

*******

Rămâi la curent cu ultimele articole. Păstrăm legătura pe Facebook și Instagram.

Facebook: https://www.facebook.com/thedreamer.ro/

Instagram:  https://www.instagram.com/thedreamer.blog/

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top